Absolvd cursurile superioare de Literaturi de pe ldngd Institutul de Literaturi ,,A

Ion DRUJA

⁽³ septembrie ^1928, comuna Horodiqte, fostul jude!

soroca, azi in raionul Dondugeni). cele

dintii

povestiri

ii

sunt publi- cate la inceputul anilor'50. Primul volum ^de schile qi nrJvele' La noi tn sat,vedelumina zilei

in

1953, fiind urmat ^de alte povestiri' apoi ^de romanrrl Frunze de dor ^(scris

in

1955, publicat I n 1957). colaboreazI la ziarele ldranul ^sovietic, Moldoya socialistd qilarevista ^Femeia Moldo- yei. Absolvd cursurile superioare ^de Literaturi de pe ldngd Institutul de

Literaturi

,,A. M. Gorki" al Uniunii Scriitorilor din URSS (1957)'

criticile

distrugdtoare

din

partea oficiahtalilor comuniste

din

RSS Moldoveneasci vizand scrierile ^sale, mai ales romanul Poyara bundtdfii

no a stre (1963, prima parte, B alade din cdmpie, integral, Povara bundtdlii noastre,1970), precum qi

filmul

Ultimalund de toamnd,ilfacpe ^autor

si

se stabileasci la Moscova ^(1959). ca dramaturS, este autorul unui _{9ir de} piese montate cu succes atdt in RSSM, cit _9i pe scenele multor teatre din iosta URSS gi din

striinitate:

Casa mare ^(1961), Doina ^(1968), Pdsdrile tinerelii noastre

(lg7l)'

Horia ^(1973), Frumos _9i sfant ^(Sfhnta sf'ntelor'

1974), Cervus divinus ^(1975), Apostolul Pavel (1996) qi multe altele' In 1967 i se decerneazi Premiul ^{de Stat al RSS} Moldoveneqti Pentru nrrvela IJItima lund de toamnd gi romanul Balade din ^c6mpie. scriitor bilingv, publici la Moscova in limba rusi mai multe volume de

prozi'

eseistici qi dramaturgie. De{ine

titlurile

de Scriitor

al

Poporului (1988), membru de onoare al Academiei RomAne (1990) qi membru titular al Academiei de $tiinfe ^a Republicii Moldova ^(1992). Laureat al prcmiului _de stat al Republicii Moldova in domeniul literaturii ⁽²⁰⁰⁸⁾

gi irl Premiului Constantin BrAncoveanu, ^secfiunea Literaturi ^(2014)' Opera sa includc, de asemenea, romanele Clop otnifa ^(1972)' Biserica Alttcl (1953) 9i volumul Grddina Domnului. Eseuri, balade, amintiri tvsr-zor7 ^(2017).

,,... romanul ^{este cu} adevdrat capodopera care, in pandant cu celdlalt roman, Povara bundtdlii noastre, fixeazd

ln

con;tiin[a

publicd';i

in memoria istoriei literare pe unul dintre cei mai importanli scriitori romhni de dupd cel de al Doilea Rdzboi

Mondial

^Cele doud rolnane sunt complementare,

infelullor,

de;i subiectele diferd aproape radical' CeIe unelte, totu;i, estefilonul unui netdgdduitpatriotism exprimat prin febrila ^ilragoste faf ^{d de} linuturile ^{natale, ale Moldovei,} fald ^{de oamenii}

ei aflafi tntr-o ^neostoitd confruntare cuistoria ^{mare a} lumii, derulatd in mers peste destinele acestora, de-a lungul secolelor"

'"

Constantin

CUBLE$AN

CARTIER POPULAR

Ion DRUTA

Biserica Albe

Roman

Edilia

a

VII-a

p.

309 Crucifix.

Fragment. Lemn. Sec. al XIX_lea.

Sadova, Strdgeni.

p.

331 Troi{i.

Maica

Domnului.

Fragment. Lemn,

picturl.

Sec. al XIX-lea.

pirlila,

_Ungheni.

p.367 Troillt

Capul

lui

Hristos. Fragment. Lemn.

Sec. al XIX-[ea. Ciocdlteni, Orhei.

p.

401

Troifd. _Capul

lui

Hristos. Fragment. Lemn.

Sec. al XIX-lea. Bahmut,

Cildragi.

p.437 Troil.it

Maica

Domnului.

Fragment. Lemn,

picturi.

Sec. al

XIXlea. Ciripciu,

Floreqti.

p.471 Troilit.

Fragment. piatrd.

inceputul ic.

^al

XXlea.

Gordinegti, Ocni[a.

474 475

Capitolul

I

Capitolul

II

Capitolul

III

Capitolul

IV

Capitolul

V

Capitolul

VI

Capitolul

VII CapitolulVIII

Capitolul

IX CapitolulX

Capitolul

XI

Capitolul

XII

Capitolul

XIII CapitolulXIV CapitolulXV CapitolulXVI

Cuprins

Capitolul ^I

Nimic ^sfAnt

Imperiul presupune semin[e de groazd

in

matcd, cu yecini

linuli

^{la distanfd.}

Ekaterina cea Mare Fd sd rdsard peste noi

lumina

felei

Tale, Doamne...

Psalmii,4,6

La

un miez

de noapte,

o ceati

de

cdliraqi a

cdzut,

in pli- ni

goan[, peste vechea capitale a Moldovei. Era

toamni tirzie,

oragul

picura, acoperit de-o umezeal[

rece,

mdruntd, chinui-

toare, aga-zisa ploaie cioblneascd.

Uitat

de Dumnezeu

la ris-

crucea

tuturor necazurilor, dulce, tirgul Ieqilor, cum

venea toamna, se stingea cu

totul

sub acoperigurile

rlzmuiate, in

care nu mai contenea sd batd ploaia.

Ciliraqii

despicl noaptea

in

doui.,

tirgul in doui. Molcomi viti,

^molcom

om. Uzi leoarci, improgcali

cu

glod,

incAt

nu

se

mai vede

nici fali

de om,

nici coadl

de cal. RetezAnd Piala Pala-

tului,

veneticii dau

intr-o ulicioarl

ce coboari la vale.

inainte

de a

fi

ajuns la pod, sar peste un ganl cu

api

gi dispar cu cai cu tot.

Regedinla

capugiului,

reprezentantul

oficial al sultanului

pe ldngn

domnitorul

Moldovei,

fiind

gi ea

plouati

impreund cu celelalte case, dormea dusd ^qi

nici s[-i fi pisat

de

musafiri.

Totugi, cAnd

cillragii

^coboiau

in

goand, o

mini

le-a deschis poarta, repezind-o inapoi

indati

ce au intrat. Peste un sfert de

ori

poarta a mai

cldnllnit

o dat6, vdrsind oaspe!ii in stradi, gi acegtia, ludnd-o

din

loc la trap, au

dispirut in

piduricea

din

preajma So- colei, unde-qi avea cazarma detagamentul ienicerilor de

gardi.

$i iarl

se

lasi

peste orag

tihnita

molegeald a nesfArgitelor

nopfi

de toamn6. _$i

iarl

o

buri

de ploaie bAjbAie

prin intuneric.

Trece peste

riscruci,

peste blltoace, lisAnd s[ creasci bulbuci

in urma

ei;

mai

conteneqte

pulin,

pare cd se domolegte cu

totul

_9i, cdnd colo,

iari

o pornegte de la casi la casi, bocdnind pe la ugi, pe

la

ferestre.

Aceasti monotonie din pragul iernii line intr-o toropeali

dulce

sufletul omului,

^gi nu

ci

o

mAni

de

ciliraqi, un puhoi

de oaste de-ar

fi umplut

capitala, te

miri

de s-ar

fi gisit

un singur creqtin care

si

coboare de pe cuptor,

si

dea la o parte perdeaua,

pentru

a se intreba

-

da' ce-i acolo

afari,

mi'i?!

Dar hai si nu mai stiruim

atAta asupra metehnelor noas- tre,

pentru

cdL totugi s-a

gisit in

lumea ceea de demult o fereas-

tri

care a

linut

^cu

tot dinadinsul

sd vegheze.

Micu!5, modesti, doui

befe puse

in

cruce,

patru ochiuri,

dar, aEa

simpll

cum era,

ficea

de

straj[,

gi de dupd

faldurile

acelei perdelule o pereche de ochi cerneau cu

griji

^negura

nopfii.

-

^Vaaal

Renumita

toamni

moldoveneascd, acel vegnic mologag care nu e

nici toamni, nici iarni, ii

aducea

domnului

Zarzarean

un car

de

junghiuri in

gale,

cici

suferea,

sdrmanul,

de

podagrl.

Atdta

via![

mai avea cdt de la un

junghi

pAn[ la altul, dar,

fiind- ci junghiurile il nipideau

^mai ales noaptea,

domnulZarzarean, pentru

a nu

fi

luat

prin

surprindere, prefera sd nu se culce.

I

se

punea de cu

sari

un

jil! impletit din

salcie

lAngi fereastri, i

se agternea

in

aga fel ca

s[-i

fie moale gi cald,

dupi

care

il intronau

pentru o

lungi

noapte de toamnd.

infundat in

qaluri 9i cojoace, stetea betranul armean ore

intregi

cu

birbia inpervaz, pdscind

tumbrele

nop!ii.

Sosirea

cilirasilor i

s-a

pdrut la

inceput

o

intAmplare _haz-

lie. O fi

iesit, harambagii,

la drumul

mare s6

jefuiasci, dar

nu le-a mers gi amu fug sub aripa cloqtii. Pdtdraniile cu umor gi voie bund au fost dintotdeauna preluite in capitala Moldovei drept do- vada unei

sdniti{i

spirituale, qi

domnul

Zarzarean s-a

inviorat.

Era pe cale de-a pune mAna pe-o

frumoasi istorioari,

ce-ar

fi

putut sd-i

incilzeasci

oaspelii

in

una din lungile

nopti

de

iarni.

Mai

trece

insi

o

vreme

qi

binuielile,

acest blestem

al

oa-

menilor pi{i!i, incep

a destrdma

comicul

acelei

pitdranii, tot

intorcdnd-o cAnd pe

fa!i, cind

pe dos,

pAni

se ajunge la o mare

ingrijorare. Adevirul

era

ci turcii nici nu ficeau, nici nu pri-

meau vizite la o

ori

atAt de tdrzie.

Lisa

de gAndit gi

faptul

cd ceata de

ciliragi

a

intrat in

curte

fdri vorbi lungi,

cum se obignuia la poarta reprezentanfei. Mare lucru de n-ar

fi

fost ei acolo agteptafi.

Odati insi

ce erau agtepta{i, pentru ce nu se

lumineazi

lnalta casd de piatri? Nici zare de

lumi- nl

pe sub obloane, peste obloane, printre scAndurile celor obloane mari gi grele...

Amu, l6sim

graba, goana ceea nebun6,

pentru ci

ceata de

cdliragi

nu atAt a

intrat,

cdt s-a

infipt in clscdtura por{ii,

gi-n- apoi nu

cI si iasi

ca lumea, ci a ldgnit, ^{de parcd}

i

se ddduse foc.

Turcului nu-i

place

si

se grdbeasci,

iar

atunci cAnd se grdbeqte,

si

^qtii

ci

^{nu e a} bine. Ceva urdt, ceva pigXn ascundea

in

poalele sale acea noapte _{rece 9i}

ploioasi.

Ce putea

fi la

mijloc?

Au

nu cumva graba

turcilor line

sd ascundd cXli

cdliraqi

au

intrat

^gi

cAli au iegit de-acolo?

Peste orag cerne ploaia,

picuri

domol streqinile,

un bitrAn

armean gade

in jil!

lange

fereastri,

rug1ndu-se

in

sinea sa,

iar

Providenla

din

toate aceste

fire

rdzlete urzeqte gi lese ceea ^ce cu vremea se va

numi

Istorie. Cdci,

daci

e sd stdm strAmb gi

si judecim

drept, trecerea

cillragilor

pe la o

bucati

de noapte

prin

capitala

![rii

^s-ar

^{fi topit}

^cu

^{totul in}

^negura

^vremilor,

^de

^n-ar fi

fbst toamna atAt de ploioasd,

junghiurile domnului

Zarzarean atdt de cumplite gi

ochiul lui

atAt de ager.

Pus la mare

incurcituri, tirgovelul

^gade

ⁱⁿ

^{dosul perdelulei}

cu un volumaq de

rugiciuni in

poald'. Ogoindu-gi suferinla,

tra-

duce

din

^goapti

in

goapti rimele

lui

Narekali, un mare poet-c6-

lugir, stihurile ciruia,

se zice, ajuti' in ceasul greu al suferin{elor.

Iati

insd

ci

molitvele marelui

Narekali

trec pe ldngd suferinlele

domnului

Zarzarean,

cum ar

trece

un

vAnt uscat

prin

^pustiu,

deoarece

sufletul lui tulburat uitd

de viclenia

junghiurilor

gi se

indreaptd

intru

cu

totul alti

^parte.

Casa unde-qi avea

domnul

Zarzareannegustoria era agezati pe-o

temelie-nalti

^de

piatri. intimplarea

a

vrut

^ca

din

ferestrele acelei case

sl

^se

vadi

^de

minune

reprezentanla

osmanilor

cu

ogradi

^gi

cu tot

ce

mai

era acolo

in gospodiria lor.

Ndscut _9i crescut

la Constantinopol, domnul

Zarzarean, deEi

nu-i

prea vedea cu ochi

buni

pe

turci,

le cunogtea limba,

nlravul

gi-i

f[cea plicere si-gi urmireasci

de

dup[

perdea

vecinii. ii

cunogtea la umblet, cunoqtea sldbiciunile,

viciile fieciruia

gi,

urmdrindu-le

pe toate,

ciuta si

ghiceascd ce s-o mai

fi

pus acolo la cale?

Oaspefii de la miezul

noplii

l-au cam

llsat

pe gAnduri. Oa- menii de treabi, la o asemenea ordtdrzie, nu

urci

pe cal. Unde se duceau? De unde veneau? Le-o

fi

mers, nu le-o

fi

^mers?

Daci

au avut noroc

in

noaptea ceea, de ce

pireau sfidili intre

ei

-

^{s,i oa-}

menii, gi caii? Ce s-o

fi

pus acolo Ia cale? $i apoi, stai, domnule,

-

cAli erau?

I

s-a

nizdrit ci

au

intrat

cinci, pentru ca s[

iasi numai patru. Dupi

ce a

frimdntat in fel

qi

chip

intAmplarea, aceasti ndzdrire a inceput a

i

se transforma

in

convingere,

iar

spre ziud

domnul

Zarzarcan

erc

gata

si jure cu

mXna pe sfAnta carte a marelui Narekali

ci unul din cdliragi

a

rimas

la reprezentanfi.

,,Cine-o

fi

fost cel de-al cincilea

drume!

gi ce-o

fi ciutat

el pe-aici?" se

tot

intreba

vAnzitorul

de

lesituri

^{gi stofe rare. Era} limpede

c[ turcii,

folosindu-se de-o vreme

uriti

^{cum nu se}

^mai

poate, au

mai

strecurat un

tic[los in

cetatea de scaun ^a

Moldo-

vei. Dar pe cine anume l-a

trimis

sultanul gi cu ce scop

- ^iatl

^o

ghicitoare

vrednici

de o

luminatd minte

de armean.

10

,,O s-o dezlegitm

noi

gi pe asta",

gia

zis

domnul

Zarzarean oarecum

ar{igos, cuibirindu-se in jil!.

Se trece noaptea, c6.ntl cocosii, bat cXinii. Ulicioara ba se umple cu lume, ba iar e pustie.

Din

noapte se face

ziui, din

zi se face iard noapte. Ldsdnd marfa gi

cumplrdtorii

pe sama ginerelui, domnul Zarzarean st5 la pAn- d5,

tiinuindu-gi pAni

qi suflarea. Abia

in

cea de-a treia zi, pe la o amiazd., plesnindu-se cu palma peste frunte, a rostit

in

gura mare:

-

^Maica

^{Domnului, nimic}

^sfAnt!

Printre slujnicii

ce se

tot poriiau in

curtea reprezentanfei, Zarzarean l-a descoperit pe cel de-al cincilea

cilirag,

care, stre- curdndu-se

in

miez de noapte, nu a

mai

iegit de-acolo.

$i chiar ci

avea pentru ce se

feri

de

ochii lui, fiind cdliu

de meserie.

Era, firegte,

$oimul

PlAngdre!,

inspiimdntitorul Mahmud, bralul necrulitor al sultanului Abdul Hamid.

Grec de

origine,

se zice

ci

fusese cdndva creqtin,

dar mai

apoi s-a

turcit,

deve-

nind

groaza

vasalilor Imperiului Otoman. Nalt,

osos,

uscifiv, Mahmud

acela semina

intru

cAtva cu un copac

din

deqerturile asiatice,

un

copac peste care

mii

de

ani nu

a cdzut

o singuri piciturd din

blagoslovita

vlagi

cereasci.

Smolit, cu nasul incovoiat,

aducea

oarecum a pasire

de pradd, dar,

in

ciuda neomenoasei sale meserii;

in

ciuda nasului coroiat, avea ochi

blinzi,topilidejale,

lucru pentru care a gi fost

poreclit $oimul Pldngire!.

ii

plecea meseria,

ii plicea

vdrsarea de sAnge, era mester

in

ale sale. Tot

plingAnd

qi

virsind

sdnge, s-a ajuns cd pe acolo pe unde trecea

$oimul

PlAngiref,

ani

de zile

nu mai

cregtea

fir

de

iarbi.

Avea de ce se ingrozi

domnul

Zarzarean,

fiindci

biata

Jari

a Moldovei gi aga zlcea pustiitn gi

pdrjoliti dintr-un

capit in altul.

La

inceputul

secolului,

domnitorul {irii, ^Dimitrie

^Cante-

mir,

om curajos ^gi de-o mare cultur5, obosit de-a tot zAmbi

unui

neam de altd

credinti,

a

ficut unul din

cei mai

indrizneti

paqi, pentru a-qi scoate lara ^{de sub} semiluna turceasci.

in

urma unei tainice in{elegeri cu Petru cel Mare,

impiratul

Rusiei,

Cantemir

a ldsat armata rusd

sI

treacd hotarele

firii, ^pentru

^ca

^mai

^apoi,

11

aliturAndu-gi

oastea la

polcurile

Moscovei,

si

coboare spre

Du-

ndre, spre a da

bitilia

cea mare cu

Imperiul

Otoman.

Din picate, norocul nu

a

fost

de partea

lor. Sim{ind pri-

mejdia,

turcii in

mare

grabi

trec Dundrea si, cu o

armati

ce de- p5gea de

trei ori

armatele creqtine, urcd spre lagi. La Stenileqti,

un situcean

de pe

malul Prutului, intr-o zi fierbinte

de

vari,

a avut

loc

una

din

cele

mai

crAncene lupte

in istoria neamului nostru, in

urma acelei

bdtilii

Rusia s-a ales cu o infrAngere du- reroasi, pe care a

purtat-o

aproape dou5, secole,

pind

la

biruinla

de

la

_$ipka qi Plevna, unde au fost

inmormintate visurile Im- periului

Otoman.

Domnul Moldovei

s-a ales cu o

lungi

qi grea pribegie,

din

care numai osemintele

i

s-au intors

in

oragul unde igi avusese scaunul de domnie. CAt despre Moldova, ea a cules de pe cAmpul de la

Stlnilegti

o

sami

de

vremuri

cumplite,

ciro-

ra mai apoi

li

s-a zis ,,epoca

fanariolilor".

Fanarul era o mahala a

Constantinopolului, populati mai

ales

cu greci gi

cunoscutd

prin bogi{ia prdviliilor

sale,

prin invilmiqeala giligioasi

a strdzilor, unde se puneau la cale afa- ceri

dintre

cele mai deocheate. Patima cea mare a

fanariotilor

a fost dintotdeauna aurul.

Era un fel de nebunie a lor,

cici, odati pornifi dupi

aur, nu se mai puteau opri. Cei

cirora

nu le prea mergea acasi urcau pe

cori-

bii, colindau

mirile, lirile,

continentele. Umblali

fiind prin

lume,

fanariolii

vorbeau o

mullime

de

limbi

_{9i de} la o vreme osmanii au inceput a recurge Ia serviciile lor, pentru a se

informa

despre

situalia in

cutare sau cutare

colt al lumii. Fanariolii,

ajungi la curtea sultanului, nu se mai gribeau

s[

plece de acolo, gata

fiind pentru

orice

slujbi,

gi

turcii, intuind

marea

lor

sete

pentru

pre- liosul ^{metal, au inceput}

si-i trimiti si

strAngi

bir in lirile

^vasale.

Era vai qi-amar de

lirigoara

peste care se

llsau

licustele

fli-

mAnde de la periferia

Constantinopolului.

Moldova a fost

pusti-

itd de dins,ii de atAtea

ori, ci

e de

mirare

cum de-a supravieluit.

Numai

denumirea

impozitelor

te ingrozeqte: vdcdritul,

oieritul, vindritul, albindritul.

.. CAnd nu au mai avut ce lua, cAnd

frigul

L2 l3

scotea de

prin codri sirmanul

nostru neam pribeag si oamenii

se adunau

tdculi

pe lAngd vetre, a

api-:iutfumdritul, impozitul

ce se lua

pentru

fiece

vatri incilzitir.

Cutremurati

de Petru cel Mare, Rusia stribdtea cu greu spre o

via{i noui. TAnirul impdrat

muncea

din

zori

p1ni in

noapte, gi

atunci

c6rnd senatorul gi

sfetnicul siu Dimitrie Cantemir ii

amintea de

fig[duinla

de-a merge cu rd,zboi

impotriva turcilor,

Petru

ii

astupa gura cu mogii, cu

favoruri

fel de fel. Noua capita-

li

a Rusiei, Petersburgul, era lncd

in

schele qi

rizboiul

cu

turcii,

degi

inevitabil,

se tot

amina.

Trecut-au ani

multi

gi grei, o

jumitate

de secol gi

mai

bine a trecut

pdni

ce

polcurile

rusegti au reapdrut pe

malul

stdng al

Nistrului.

De

asti dati

^generalul Rumeanlev, zice-se,

unul din fiii nelegitimi

ai

lui

Petru cel Mare, a

oblinut,

la Cahul gi lAngn

situceanul

Larga,

biruin{e dintre

cele

mai strilucite, zdrobind

o armatd ce depdqea de zece

ori

propria

lui

oaste.

Tot

urmdrindu-i

pe

turci,

Rumeantev a ajuns

pdni

la

Duni-

re, ba a gi trecut-o. Ekaterina, tAndra

impdrlteasi

a Rusiei, ferici- td de-a se

fi rizbunat

pentru infrAngerea marelui sdu predecesor, i-a propus

lui

Rumeanlev sd fie

intimpinat

la Petersburg cum se

int1mpinau

pe

vremuri impdrafii

Romei. Rumeanlev

a

^refuzat onorurile exagerate. Totugi, biruinlele de la Cahul, Larga gi

Duni-

re i-au adus gradul de feldmareqal gi un al doilea nume, zicdndu- i-se de-acum

incolo

Rumeanfev-Zadunaiski.

in urma tratatului

de pace incheiat de Rumean-fev-Zadunaiski cu

turcii in situcul Kuciuk-Kainargi,

Rusia

igi reafirma dreptul

de

suverani

peste Marea Azov. Crimeea gi regiunea Kuban deveneau independen- te

fali

de Constantinopol, apoi,

lucru

de-o

importanli

capitald pentru viitoarea istorie a Rusiei, cordbiile rusegti cdpitau pentru prima

oari

dreptul de liberd navigalie ln Marea Neagri.

Moldova gi Muntenia, degi continuau si rim6.nd

vasale

Imperiului

Otoman, s-au ales gi ele cu

un

gir de

privilegii. Nu-

mirea domnitorilor,

de

pildd, nu mai

putea

fi ficuti

decAt cu

consimlimAntul

Petersburgului. Bisericile s-au ales cu o

brumi

de

libertate fafi

de ceea ce-au avut. O razd, de

speranli

s-a stre- curat peste satele, peste cAmpiile noastre.

A

cAta

oari

soarta se

arita milostivd

cu noi, dar nu

apuci

sd

risari

cele ce au fost se- mdnate gi iatd

ci, intr-un

miez de noapte, pe

frig

qi ploaie, apare

in

capitala

!6rii $oimul Plingire!.

Cind

s-a convins

definitiv

de cele ce-i

vizuseri

ochii, dom-

nul

Zarzarean

p[r[si

numaidecAt

jillul suferinlelor. Ajutat

de

fiicn

gi ginere, _9i-a pus

haina, incdltirile, pentru c[

batjocura de

podagri,

cAnd se

prinde

de

tine,

nu te

mai lasi. DupI

^care,

iegind

din

curte, a

pornit

a urca ulicioara spre palat, cu un sul de

mitase albastri

la subsuoari qi cu

un

cogeamite ciomag la altd subsuoard, deoarece rdzboaiele, foametea 9i epidemiile

umplu-

serd Iagul acelor

vremi

cu javre _9i

potii...

Piala

din

fala palatului

r.-""

^O.

^{tr"e. Mullime}

^de

^cilugiri,

sirmani

de curgeau zdren{ele de pe ei.

FlimAnzi

gi

vineli

de

frig,

se

lineau cu mdinile, cu dinlii

se {ineau ^de

gratiile

de

fier

ale

cur{ii

domnegti.

-

^{De unde v-o}

^fi

^{adus nevoile,}

^frafi

^cregtini?

- ^Din

^{Bucovina, taicd,}

^din

^Bucovina.

Cu

toati infringerea

de la Cahul gi Larga, Poarta avea

inci

destul5 putere pentru a rimAnea credincioasi

moravurilor

sale.

Tratatul

de pace care i-a fost impus o injosea oarecum

prin in-

cercarea Rusiei de

a-i

prescrie

anumite limite in Muntenia

gi Moldova.

Mai

ales

ii irita

pe

turci

Moldova, care, de la

Dimitrie Cantemir

incoace, se

tot

intorcea cu fala spre R5'sdrit. Pentru a pune la incercare Tratatul de la

Kuciuk-Kainargi, Constantino- polul, intr-un

mod cu

totul

neaqteptat, se

lasi

convins de Viena qi, sub

pretextul

reajustdrii

hotarelor dintre

cele

doui {iri,

^ce-

deazd

in

folosul

Austriei

Bucovina.

Vestea a

lovit

_lara ca un trdsnet. Pe

drumul

cel mare al Po-

doliei,

pe

Nistru,

pe

Prut,

pe Siret, coborau

mii

gi

mii

de be-

14 15

jenari, pirdsindu-gi

vatra si

mormintele

neamului,

pentru

a se

adiposti

sub stema

lnrii. A gdzdtiatdta

amar de lume

in ajunul iernii

pirea

lucru

cu neputintd, dar grija cea mare a

domnitoru- lui

o constituiau

cilugdrii.

Vecinii de peste

munli

n-au

privit niciodati

cu ochi buni

fru-

moasele

mlnistiri din

Bucovina. Acum, v6,zdndu-le trecute sub coroana

Austriei

cu

pim6,nturi,

cu averi, cu podoabe, cdlugdrii, in marea lor majoritate, au socotit cd-i mai bine sd le pdrdseasci.

Oameni simpli, neprihinifi, fiind mai mult cu gdndul

la cele ceregti, au ldsat

totul balti, plecind mai firi ^nimic,

^gi,

fli-

mdnzi,

dezbrica{i,

au

inundat pur

gi simplu Iagul.

in

acele zile grele ferestrele

palatului

domnesc erau

luminate

de

cu sari

^gi

pdni in zori,

cd.ci

una

e sd

caufi un bral

de paie gi

un bo!

de

mdmiligi pentru un biet

bejenar, gi alta e s6

cipituiegti

c6lu-

girimea,

care, de bine, de rdu, trebuie

adipostiti in

intreaga ei comunitate, gi nu unde s-a

nimeri,

ci pe

ldngi

vreo

bisericu{i, si aibi

unde-si face slujba gi {ine pravila.

StrecurAndu-se

in

curte, cu sulul de mdLtase

ridicat

sus

ori

de cdte

ori

era

oprit

de armasi, jupAnul _Zarzarean

in

cele

din urml

s-a pomenit

fali in

fald cu Grigore Ghica,

domnitorul ldrii. in- tr-o

incdpere

largi,

cu ferestrele frumos arcuite, pe ldngd

domni- tor

era

mitropolitul Gavriil,

un

bitrdn

cu palma la ureche, pen-

tru ci nu

prea atrzea,

sirmanul,

gi

un

alt

bitrAn

cu barba

pind

la brAu

- ^pirintele

^Paisie Velicikovski, starelul

Dragomirnei,

al celebrei

ministiri

ce rdmisese _Ei ea dincolo de hotar.

O umbrl

de

supirare intuneca

oarecum

odaia

scaunului de domnie. _S-o

fi rostit,

pesemne, vorbe grele, poate

mult

prea grele

pentru

asemenea

vremuri,

9i acum cei

trei birbafi, pentru

a-gi reveni, se plimbau

prin

odaie, fiecare avAndu-gi

cirarea lui.

La un moment dat, domnitorul

se opreste,

zirindu-l

pe Zarzarean

in

prag.

-

^{Ceva nou?}

- ^M6tasi

^albastrd,

^Miria

^Ta.

-

$i dacd ldsdm

limba

fesdturilor?...

Grigore

Ghica avea

o

fa{d greoaie,

cirnoasd, acoperiti

cu

per

negru,

smolit,

des, ce semdna

intru

cdtva cu pielicica

unui

berbecut tdndr gi bitdug. Acegti Ghiculegti, coborAnd de undeva

din Albania,

domneau de cAteva generatii, cdnd

in Muntenia,

cAnd in Moldova, si au ajuns,,in cele

din urmi, si

cdrmuiascd cu atdta

dibicie,

incdt

consulii strdini,

acreditali la Iasi, i-au pore_

clit

,,sfincgi",

pentru ci

era cu

neputinld si

le ghicegti

intenfiile.

- ^DacI

^{e sd ldsdm}

limba fesdturilor,

^{a zis}

domnul

Zarza_

rean, apoi vegtile cu care

vin in

fala

Mdriei

Tale nu sunt

dintre

cele

mai

bune.

Cu trei

zile

in

urmd,

prin

poarta reprezentan{ei

turcegti

s-a

mai

strecurat

un

mugteriu.

A venit

noaptea

tdrziu,

pe ploaie.

-

^{Ce fel?}

-

Sdngerosul

Mahmud, Mlria

Ta. Cnldul sultanului.

Mitropolitul Gavriil, pentru ci

nu putea

prinde firul

celor discutate, s-a a$ezat

intr,un jil{

s6-si odihneasci

pulin

picioare_

le.

Pirintele

Paisie, auzind despre sosirea acestui

plgdn

sAnge- ros, si-a

ficut ingrozit

semnul

crucii. Domnitorul

stdtea rece,

indiferent

si

nici

un

fir

de pdr nu a migcat

in

cea

impird{ie

deas6 gi

mototolite.

-

^{Crezi cd e o veste}

^chiar

atAt de proastd? a intrebat

in

cele

din

urmd.

-

^Sultanul,

^Miria

^Ta,

^{nu-l trimite}

^{pe Mahmud}

^{dupi mdrar}

sau

pitrunjel. Atunci

cdnd apare

$oimul

plAngdre!, el

numai

gi

numai dupi

capul cuiva vine.

- ^{$i cum}

^crezi,

^dupl

^capul

^cui

^o

^fi

^venit?

^{intrebi intr_un}

tdrziu

Ghica.

-

^Teami

^{mi-e ci}

dupd capul

M6riei

Tale.

-

Ce-i trebuie

sultanului

capul meu?

- ^{O fi vrut sdl}

^intrebe

^pentru

^{ce a}

^fdcut

^{atAta gdldgie la}

vestea

ocupirii

Bucovinei.

-

^{Cum poate} un om rdspunde

dupi

ce

i

se taie capul?!

- ^Din

^pdcate,

^turcii

^{igi dau} sama cd s-au

gribit

abia dupd ce capul e pus pe tav5.

l6

Domnitorul

a

plesnit

ca

o plstaie coapti.

Rddea mustos, zgomotos,

din tot sufletul.

RAdea

cum

rAd, de obicei,

oamenii inzestrali cu sim{ul umorului, dar

care,

din anumite

consi- derente, nu-gi pot

permite

acest

lux,

gi

tot indbug[

acel

praznic

al

vie{ii

pe care-l

poarti in

sine.

Se

intnmpli insi

cazuri cdnd veselia _lAgnegte de n-o mai

poli opri,

gi atunci, ldsAnd

totul

balt5, ei igi desfac

briul

gi rdd cdt le place.

impreuni

cu

domnitorul

a

prins

a rAde qi armeanul. Ghi- cise el de

mult

fine{ea acestei

firi

domnegti inclinate spre glume,

altminteri

cine gtie pe unde gi-ar

fi

deschis el

privilioari...

- ⁱⁱ

^spui

vistierului

sA cumpere stofa

adusi cu prelul

pe care-l vei binevoi a

numi,

qi

mai

apoi

ii

spui

s[

cumpere

tot

ce vei

gisi

dumneata bun

pentru mine

_9i

pentru

casa mea.

Aceasti brusci

reintoarcere

la limba lesiturilor

^{a pus ar-} meanul pe gAnduri.

,,Treaba e

sluti",

qi-a zis.

Agtepti

cevaprecizdri, dar nu a mai urmat

nimic.

-

^{Se au}

ⁱⁿ

^vedere

^{tot mitdsuri subfri}

sau poate qi

ldni,

^qi

stofe scumpe, englezegti?

- Orice vei socoti

dumneata

bun pentru

curtea mea, cu orice pre!, la orice ord.

Negustorul a

ficut

pleclciunea cuvenitd qi s-a retras.

Ajuns domnitor in urma inlelegerii dintre

Petersburg _9i Constantinopol, Grigore Ghica a avut nenorocul de a pune la o grea incercare sus-pomenitul

tratat

de pace. Problema

tuturor tratatelor

ce

vin

sd

pund

capdt

ciocnirilor

armate este durata

lor. Dupi cum

se gtie, perioadele de pace

dintre rlzboaie

au tendinfa de-a se tot micgora.

Mai

ales o

probleml

grea era pacea atunci, la sfArgitul secolului

XVIII,

cAnd ajunseserd

in

stare de rdzboi mai toate

!6rile lumii.

Turcii ldsau peste tot

si

se inleleagi

ci

Tratatul de la Kuciuk- Kainargi nu era dec6t un

jalnic

petic de

hirtie,

menit

sl

asigure

t7

rdgazul _necesar

pentru

pregdtirea

unei noi

armate.

in

aceastd

ordine

de idei, sultanul agtepta de la

domnitorul

Moldovei, _{va_}

salul siu, o

inlelegere

deplinl

a intereselor

stipdnului, cu atit mai mult

cu cAt insugi Grigore Ghica servise o vreme sultanul

in

calitate de dragoman,

adici tdlmaci,

gi,

prin

urmare, _{era la} curent cu politica gi interesele strategice ale Constantinopolului.

Pe de altd parte, Rusia, iegind

cu coribiile in

Marea Nea_

gri,

igi

strimuta

interesele vitale _{de la} nord la sud gi agtepta

din

partea

domnitorului Moldovei o interpretare

cdt

mai liberi

a

tratatului. Drumul

^podoliei, _ce lega Iagul cu petersburgul, _{deve_}

nea tot mai umblat. Nu era

lisat uitirii

^gi

drumul

ce cobora spre

gurile Dunirii, legind

Jara Moldovei de atotputernica

poarti.

Pomenindu-se prin voia intAmpldrii la riscrucea

_{dru_}

murilor, Grigore Ghica

balansa

cu diblcie gi iscusinfi intre Constantinopol

gi petersburg, cd,nd, deodatd, se pomenegte c6 o a treia mare

capitali,

Viena,

ii

reteazd.partea de sus a

{drii,

^de_

capitdnd-o oarecum.

impreund

cu Bucovina rimAneau _{instrd_}

inate bogatele sate cu

pdmAnturi

minoase, frumoasele

piduri,

impreund _cu

renumita Dumbravi

_{Rogie, o mulqime de}

_minds- tiri, printre

care si cea mai

mici, d"., poat.,

cea mai

insemnati din

toate

-

^Putna.

Mai

ales

pentru putna ii

durea

inima

pe

tofi.

Acolo,

in

bi_

serici,

_{sub o} candeli aprinsd igi dormea somnul de veci,

intr-un mic sicriu

de

marmuri,

cel

mai

mare

dintre domnitorii firii,

Mdria

Sa $tefan.

Trecerea osemintelor

marelui nostru domnitor in alti _lard

jignea nu

numai sentimentul nafional, ci

gi

sentimentul

religi_

os, dat

fiind ci

$tefan-Vodi,

inci

de

prin anii domniei

sale, e.-.a

numit,,cel

Mare gi Sfhnt',. Si ce patrie

mai

e gi aceea care poate

firetezatd

_{de oricine gi}

oricind,

gi ce

credinfi mai

e qi aceea, o, Doamne-Dumnezeule, dacd

nici sfinfii

nu_gi

pot afla odihni

sub candela recunogtin{ei neamului?l

Petersburgul _a

rimas

addnc

indignat

de impdr{eala

taciti dintre Viena

gi

Constantinopol. Intuind o anumitd

sus{inere

18

din

partea Rusiei, Grigore Ghica a protestat

impotriva intririi

armatelor austriece

in

Bucovina.

Viena, oarecum iritati de

protestele

domnitorului mol-

dovean,

ii sufli sultanului prin

ambasadorul sdu de

la

Con-

stantinopol

cd, zarva de la Iagi n-ar

fi

fost

observati

de

nimeni,

de

n-ar fi

fost suslinutd de

rugi. Lucru,

de

altminteri,

lesne de inteles, a

mai adiugat

ambasadorul, deoarece pe

drumul

de la Iagi la Petersburg nu se mai agazi colbul, pe cAnd gleaul de la Iagi la Constantinopol incepe a

fi uitat

gi de

ro!i,

gi de copite.

Sultanul

Abdul Hamid

avea destule pe cap ca

si-i

mai pese gi de

mindstirea

de la Putna. Epoca de glorie a

Imperiului Oto-

man a fost cdt se poate de scurtS. La

mijlocul

secolu-lui

XV

cu-

cerind Constantinopolul

gi ceea ce

mai

rimdsese

din Imperiul

Bizantin,

turcii,

peste

trei

veacuri, se

striduiau din risputeri si

se men!ind.

in

hotarele lor.

Norii prdbuqirilor totale lineau morlig

^de ei. Insulele gre- cegti se

risculau

una

dupi

alta. Bagdadul,

stlpdnit

de ruda sul-

tanului,

Ahmed-Paqa, se

declari

deodatd independent de Con- stantinopol.

Egiptul,

o

alti

provincie

vasali,

guvernate de

Ma,

homed-Bei,

refuz6.aplirtitributul

cuvenit. Albanezii tot mai des ridicd sabia

impotriva

ienicerilor.

in

asemenea

imprejuriri,

vestea

ci domnitorul

Moldovei a protestat

impotriva firmanului

emis de sultan, ce avea ca scop reglementarea hotarelor

dintre

cele

doui

mari puteri, I-a scos pe sultan

din sirite.

Drept care,

$oimul

^{PlAngdrel a qi fost}

trimis in

capitala Moldovei.

Pe la inceput.rl

l.ri o.to-ii,l .u,-u.u-ul Murzala

a cerut aLrdient[

la domnitor

gi, leneg, sdtul,

indiferent,

a strecurat pe sr-rb mustata

trasi

pe

oali

cdteva vorbe

in

sensul

ci Miria

Sa

Mustafa-Bei, reprezentantul celui

mai

strdlucit,

in

vecii

vecilor sclipitor, precum

soarele

pe

cer, pdzi-I-ar

Allah in

sAnul

siu,

19