Editie ln limba romini publicatl de Editura Herald' Copyright @ 2017 Charles Darwin Originea speciilor (Edi1ie revizuiti) Traducere din limba englezl de ION E

CHARLESDARWIN

The Origin

of

Species: By Means of Natural Selection, or the Preservation ^of Favoured ^Races in the Struggle

for

^Life,

|ohn

Murray, Albemarle Street, 1872'

Toate

drepturile

rezervate.

Nicio

_Parte

a

acestei

clrfi nu poate fl reprodusi

sau

transmisi

sub

nicio formi

Ei

prin niciun mijloc,

elec'

tronic

sau mecanic,

inclusiv

fotocopiere, inregistrare sau

prin

oricc sistem de stocare a

informaliei, firl

permisiunea

editorului.

Editie

ln

limba

romini ^publicatl

^de Editura Herald' Copyright ^{@ 2017}

Charles Darwin

Originea speciilor

(Edi1ie revizuiti)

Traducere din limba englezl ^de ION E. FUHN

Prefafl de

DUMITRU MURARIU OCTAVI.AN POPESCU

EDITURA ACADEMIEI ROMANE

EDITURA

d%

HERALD

Bucure$ti,

2017

CUPRINS

Prefall

ORIGINEA SPECIILOR PRIN SELECTIS

I,IetURer;.

SAU PASTRAREA RASELOR FAVORIZATE

iN

I,UPTA PENTRU EXISTENTA

Schitd ktoricd a dezvoltdrii concepliei despre originea speciilor, pdnd la publicarea primei editii a lucrdrii

defald

Introducere

Capitolul I. Varia;ia

ln

condiliile

vieiii domestice

^23'

Capitolr,rl

II.

Varia{ia

ln

stare

naturali

⁵⁶

Capitolul

III.

Lupta pentru

existenfl "

⁷⁴

Capitolul IV. Selec{ia naturaH sau supraviefuirea celor mai

adaptati ^9l

ix

t7

Capitolul V. Legile varia[iei Capitolul

VI. Dificultllile

^teoriei

Capitolul

VII.

Diferite obiecfii impotriva teoriei selecfiei naturale Capitolul

VI[. ^Instinctul

Capitolul IX. Hibridizarea

Capitolul X. Despre imperfecliunea datelor geologice Capitolul

XI.

Despre succesiunea geologici a organismelor Capitolul

XIL

RispAndirea geografi

cl

Capitolul

XIII. Rlspindirea

geografici (continuare) Capitolul

XIV Afinitifile

reciproce dintre organisme.

Morfologie, embriologie, organe rudimentare Capitolul XV. Recapitulare ^gi concluzii

143 175

'

₂₁₆

257 292 326 356 386 417

440, 488

SCHITA ISTORICA A DEZVOLTI.RII

t

CONCEPTIEI DESPRE ORIGINEA SPECIILOR,

,

pANA LA PUBLICAREA PRIMEI EDITII a lucnAnll DE parA

,

oI

prezenta aici o

scurtl schili

a

dezvoltirii

concepliei despre

ori-

ginea speciilor.

Pini nu

de

mult, cei mai mulli dintre

naturaligti credeau

cl

speciile ar

fi forme

neschimbitoare qi c5, au

fost

create inde- pendent

una

de alta. Acest

punct

de vedere a

fost suslinut cu

iscusin{d de

mulli

^{autori. Pe de}

alti

parte, o

mini

^de naturaligti credeau

ci

speciile

suferl schimbiri

gi

c[

formele

vii,

existente, descind

prin filialiune din

forme preexistente. Dacd

llsim la

o parte aluziile asuPra acestui subiect

din lucririle scriitorilor clasicil, glsim c[ primul autor

^care

in

epoca t Aristotel, in Physicae Ascultationes (cartea a 2-a, capitolul ^8, partea a 2-a), dupi ce remarcl faptul ci ploaia nu cade pentru a face grdul si creasci, dupi cum nu cade nici pentru a distruge griul agricultorului care il treieri sub cerul liber, aPlici ocelaqi argument organismului gi adaugi (in traducerea dlui Claire Grece, care mi-a atras aten{ia asupra pasajului): ,Ce piedici ar _Putea exista ca diferitele pdr[i ^(ale corpului) si aibi intre ele, in naturi, aceeaqi rela[ie intimplitoare? Astfel, dintii, ^de pildi, cresc prin necesitate: cei din fafn ascu{i[i, adapta{i s[ taie, iar mlselele ^plate potrivite numai pentru mestecarea hranei, deoarece ele n-au fost create

in

acest scop, ci sunt rezultatele

intimplirii.

^Acelagi lucru se poate spune _9i pentru celelalte ptrrfi, care

ni

se par adaptate Ia un scop oarecare. Prin urmare, pretutindeni unde lucrurile ^luate in intregul lor (ca de pildn toate plrlile unui intreg) par a fi create cu un scop anumit, de fapt in realitate ele numai s-au Pestrat, deoarece ^au fost consti- tuite in mod ^adecvat datoriti unei tendinle interioare; iar toate lucrurile care n-au fost constituite in acest fel au pierit gi continui sd piarf'. Aici vedem schi[at, parc6, principiul selecfiei naturale, dar din remarcile lui Aristotel cu privire la formarea dinfilor rezultl cit de pulin in{elegea el sensul deplin al acestui principiu.

Originea speciilor

moderni l-a tratat in spirit qtiin{ific

a fost

Buffon. Dar intruc1t pirerile

sale

au oscilat mult in diferite

perioade gi

pentru ci el nu a ciutat si pitrundd

cauzele sau mijloacele

transformirii

speciilor, nu gisesc necesar sd

intru

aici

in

aminunte.

Lamarck a fost

primul

ale

cirui

concluzii in

privinla originii

speciilor au atras atenfia in mod deosebit. Acest naturalist, celebru pe

buni

dreptate,

qia publicat pentru prima dati

concepfiile

in

1801; le-a

imbogilit mult in

1809

in

a sa Philosophie zoologique gi

mai

tArziu,

in

1815,

in introdu-

cerea la lucrarea sa Histoire Naturelle des Animaux sans vertdbres.

in

aceste

lucrrri

el sus!ine teoria

potrivit

crreia toate speciile, inclusiv omul, descind

din

alte specii. El e

primul

care a adus exceptionalul serviciu de a

fi

atras

atenlia

asupra

probabiliti{ii ci orice

schimbare

in lumea organici

gi

in

cea anorganicr este rezultatul

unor

legi, gi nu al unei

interventii miracu-

loase. Se pare

ci

Lamarck a ajuns la concluzia

privind

schimbarea

treptatr

a speciilor,

in

urma

greutitii

de a distinge speciile gi

varietlfile,

a gradafiei aproape perfecte a formelor

in

anumite grupe,

cit

gi

in

urma analogiei cu animalele _Ei plantele domestice.

in

ceea ce privegte cauzele

modificirii,

el Ie atribuia

in

parte

acliunii directe

a

conditiilor fizice

de

vialr, in parte incruciglrii dintre

formele existente gi indeosebi

intrebuin!irii

qi

neintrebuin!lrii

(organelor),

adic[

efectelor

deprinderii.

Acestui

din urmi

factor

ii

atribuia el,

dupl

cum se pare, toate

minu-

natele

adaptiri din naturi -

^{cum ar}

^fi,

^de

^pildi,

^{g6tul lung al} girafei datorat

faptului ci

se hrinegte cu frunzele de pe

ramurile arborilor.

El credea, de asemenea,

intr-o

lege

a dezvoltdrii

progresive;

gi,

deoarece,

in virtutea

acestei legi, toate formele

vii tind

spre progres, Lamarck,

pentru

a explica existenfa

organismelor simple gi in zilele

noastre, sus{inea

cr

astfel de forme apar gi acum

prin

generalii spontaner. Geoffroy Saint-Hilaire,

dupi

,

^{I Am luat data} primei publica[ii a lui Lamarck din excelenta istorie a concep-

fiilor

asupra acestei probleme

alcituiti

de Isid. Geoffroy saint-Hilaire (Hist. nat.

Gdn6rale, _1859, vol. 2,p.405). Lucrarea cuprinde qi o expunere completl a conclu- ziilor lui Buffon in aceeaqi chestiune. E curios cat de mult a anticipat bunicul meu, dr' Erasmus Darwin, vederile gi motivirile eronate ale lui Lamarik,

in

lucrarea sa

Zoonomia (vol. I, pp. 500-510), publicati

in

1794.

Dupi

Isid. Geoffroy, este nein- doielnic

ci

Goethe a fost un partizan convins al unor conceplii similare, dupd, cum rezulti din introducerea unei

lucriri

scrise

in

1794 gi l795,dar publicati mult mai

Schip

istorici

cum se

aratl in

^{Via{a scrisi de}

fiul

s5'u,

binuia inci din

1795 cL ceea ce

noi numim

specii sunt de fapt diverse devieri ale aceluiagi tip. Dar abia

in

1828 qi-a exprimat el,

in

scris, convingerea

cI

formele n-au rf,mas neschimbate de la inceputul

inceputurilor.

Geoffroy pare sd

fi

socotit

condiliile

de

viati

sau ,,le

monde ambiant" drept princip ala

cauzd

a schimbdrilor. El

era

prudent in

formularea

concluziilor

sale qi

nu

credea cd speciile existente

suferl

gi acum

modificiri; iat dupi

^curn

adaugi fiul slu:

,,C'est donc

un

probldme ir r6server entidrement

i lhvenir,

suppos6 m6me, que lhvenir, doive avoir prise sur lui".

in

1813,

dr. W

C. Wells a

citit in

^fa[a

Societi]ii

Regale ,,un

raport

despre

o

femeie

albi

care are

o parte din

piele asemindtoare

cu

pielea

unui negru"r,

comunicarea

lui insi n-a fost publicati

decAt

dupi

apa-

rilia, in

1818,

a

cunoscutei sale

lucriri ,,Doui cercetiri

^despre

roui

^qi

despre vederea

simplii in

lucrarea

citati,

el admite

in

mod clar

principiul

selecliei naturale, fapte care

constituie prima

recunoaqtere

semnalat[

a acestui

principiu; insl

^el

il aplici numai

raselor omenegti si

numai unor

anumite caractere izolale.

Dupi

ce

remarci faptul cl negrii

gi

mulatrii

se

bucuri

de imunitate

fali

^de anumite maladii tropicale, el

observl

mai

intii ci

toate animalele,

intr-o anumiti mdsuri, tind si

varieze gi,

in

al doilea

rind, ci agricultorii

iqi amelioreazi animalele domestice

prin

selecfie; apoi adaugi: ceea ce se realizeazd

in

acest

din urm[

^caz,

,,prin artf]

pare

sI

fie realizat cu aceeagi eficacitate, degi mai lent,

in naturi, prin

crearea varie-

tililor

de oameni adaptali

[[rii ⁱⁿ

^care

trliesc. Dintre varietifile intimpll-

toare de oameni, care au

apirut printre primii locuitori pulin

numeroEi qi rari ai

regiunilor

centrale

din Africa,

unele pot

fi

mai bine inzestrate decAt celelalte

in privinfa posibilitalii

de a rezista

bolilor

locale.

in

consecin!i, aceasti

ras[

se va

inmulli,

pe

cind

celelalte

vor

descregte,

nu numai din

tirziu; el accentueaze (Goethe als Naturforscher, von dr. Karl Meding, p. 34) cn, pe viitor, pentru naturaligti problema va

fi

si explice, de pildn, cum dobd,ndesc vitele coarne, _Ei nu la ce folosesc aceste coarne. Avem un exemplu deosebit al felului in care se nasc aproape

in

acelagi timp vederi aseminltoare,

in

faptul

ci

Goethe in Germania, dr. Darwin

in

Anglia ^gi Geoffroy Saint-Hilaire (dupi _{cum vom} vedea de indati) in Fran{a au ajuns la aceleagi concluzii cu privire la originea speciilor, in anii 1794-7795.

t _Titlul in

original: ,,An Account

of

a White Female, part

of

whose skin resembles that of a Negrol (N. red.)

Originea speciilor

pricina neputinlei lor

de a suporta atacurile

bolilor, dar

_9i

datoriti

inca-

pacitilii

de a concura cu vecinii lor mai puternici. Este sigur, din cele spuse

mai inainte, ci

rasa aceasta

viguroasi

va avea

o

culoare

mai intunecati.

Dar cum

aceaste

tendinfd

de a

forma varietili ^persisti, in

decursul

tim- pului

se va forma o

rasi

de culoare

din

ce

in

ce mai

intunecati;

_9i cum cea mai

intunecatl

va

fi

^cea

potriviti pentru

clima respectivS, ^ea va deveni cu

timpul predominanti,

dacd nu chiar singura ras6,

in

_lara

in

care a

apirut.

Apoi

el igi extinde aceste conceplii gi asupra

locuitorilor

albi

din llrile

^cu

climd mai rece.

ii

sunt indatorat

dlui

Rowley,

din

Statele Unite,

pentru

faptul de

a-mi fi

atras atenlia,

prin

dl Brace, asupra pasajului de mai sus

din

lucrarea doc-

torului

Wells.

Onorabilul

reverend

W. Herbert, mai apoi

decan

de

Manchester,

declari in volumul

al 4-lea din

Horticultural

Transactions,

apdrutin

1822, qi

in

lucrarea sa despre Amaryllidaceae (1837, p. 19, 339)

ci

,,experienfele

horticole

au stabilit

in

mod neindoielnic

ci

speciile botanice nu sunt

decit

o

clasi superioari

qi mai

permanenti

de

varietili".

El extinde aceste con-

cep[ii

gi asupra animalelor. Decanul crede

ci in

fiecare gen a fost

creatl

numai

cite

o specie,

inzestrati

de la inceput cu o plasticitate deosebiti, qi

ci din

acestea s-au

niscut mai

ales

prin incruciqiri

reciproce, dar _9i

prin

varialie, toate speciile existentel

in

1826, in paragraful

final din

cunoscuta sa lucrare despre Spongilla (Edinburgh Philosophical Journal,

vol.

14,

p.

^283),

profesorul Grant

igi

afirmi in mod

clar convingerea

ci

speciile descind

din

alte specii gi

ci

se

perfec{ioneazl

in

decursul

modificlrii

lor. Aceeagi pf,rere gi-a

exprimat-o

gi

in

a 55-a sa prelegere

publicatl in

Lancet,

din

1834.

in

^1831,

dl

Patrick

Matthew

gi-a

publicat

lucrarea despre ,,Lemnul

pentru construclii

^{navale gi}

arboriculturd', in

care

igi exprimd un

_Punct

de vedere asupra

originii

^speciilor

intru totul

asemdnitor cu cel propus de dl Wallace (despre care vom mai

vorbi)

gi cu al metr din Linnean.lournal _Ei cu acela dezvoltat in

volumul

de fa!6.

Din

nefericire, acest

punct

de vedere a fost exprirnat de

dl Matthew

foarte pe scurt,

in

pasaje izolate,

in

anexa unei

lucriri

consacrate

unui

subiect

diferit,

astfel

incit

a

rimas

neobservat

pdn[

^ce

di Matthew insugi a

atras

atenlia

asuPra

lui in

The Gardener\

SchiEI

istorici

Chronicle

din

7

aprilie

1860. Deosebirile

dintre punctul

de yedere al

dlui

Matthew gi cel expus de

mine sunt

de

mici importan{I. Dupi cum

s-ar

pirea,

el

consider[ ci in

perioade succesive, lumea a fost aproape depo-

pulati

gi apoi

populati din

nou; el sus{ine, de asemenea, ca o posibilitate

faptul cI formele noi pot lua

naqtere ,,fard prezenla

vreunui tipar

sau al

vreunui

germen de agregate anterioare'l

Nu sunt sigur ci

am in{eles pe deplin anumite pasaje; dar se pare

ci

el atribuie o mare

influen!5 ac{iunii

directe a

condiliilor lor

de

via(i. Oricum

ar

fi,

el a vdzat limpede intreaga

for!I

a

principiului

selecliei naturale.

Celebrul geolog si naturalist von Buch, in

excelenta

sa

lucrare Description Physique des lsles Canaries (1836, p. 147), iqi

exprimi in mod

ldmurit plrerea

ci variet[!ile

se

transformi

incetul cu incetul

in

specii per- manente, care nu se mai pot incruciga

intre

ele.

Rafinesque,

in

lucrarea sa New Flora of

North

America,

publicati in

1836,

scrie (p.6) urmitoarele: ,jloate

speciile au

fost probabil varietlti

cAndva gi multe

variet5li

devin treptat specii,

cipitind trisituri

constante gi caracteristice",

dar mai

^departe

(p. t8)

adaug6: ,,cu exceplia

tipurilor

originare sau a strdmogilor genului'l

in

1843-1844, prof. Haldernan(Boston

lournal

^{of Nat.} Hist. (J. States, vol. 4, p. 468) a infh$gat cu deosebit[

iscusinli

argumentele

pro

qi contra ipotezei

dezvoltirii gi schimbirii speciilor; el

^pare

si incline

de partea

schimblrii.

Lucrarea Vestiges of Creation aapdrut

in

1844.

in

edi;ia a X-a

din

1853,

mult imbunitifiti,

autorul anonim scrie (p. 155): ,,Convingerea la care am ajuns

dupi

o

indelungati chibzuinll

e

ci

toate seriile de vie]uitoare, de la cea mai

simpli

^gi mai veche ^gi

pAni

la cea mai desdvArgit5 _Ei mai

recenti,

sunt,

datoritl providenfei

divine,

in primul rind,

rezultatele

unui

impuls care a fost dat

formelor

de

viafi,

impuls ce le-a purtat

in

anumite perioade de timp, pe calea descendenfei,

prin diferite

trepte de organizare,

sfirgind cu formele

cele

mai

deslvArgite de dicotiledonate gi vertebrate, treptele

fiind pufine la numir

^qi

in

general marcate de intervale

in

caracterul

lor

organic, ceea ce constituie o greutate

practici

pentru stabilirea

afinitllilor;

in al

doilea rAnd, seriile

sunt

rezultatele

unui alt impuls

legat de forlele vitale, tinzAnd

in

decursul genera[iilor

si

modifice

structurile

organice

in

10 Originea speciilor

concordanfl cu condiliile

externe,

cum

sunt hrana,

felul locului

de

trai

Ei

factorii

meteorologici,

condiliile

externe

fiind

<adaptirile>

teologului natural"t. Autorul

crede,

dupl cum

se pare,

ci

organizarea progreseaze

prin salturi bruqte, dar cd

efectele produse

de condiliile

de

viatl

sunt treptate. El aduce argumente puternice de

ordin

general,

in sprijinul

tezei

potrivit clreia

speciile

nu

sunt forme imuabile.

Nu pot

infelege

modul in

care cele

doui

presupuse ,,impulsuri" pot da o explicalie

gtiinfifici

nume- roaselor gi

minunatelor adaptiri

reciproce pe care le intAlnim

pretutindeni in naturi;

de asemenea, nu pot pricepe cum putem obtine pe aceasti cale o explicalie, de

pildl

a

felului in

care s-a adaptat

cioclnitoarea

la

particu- laritd{ile

ei specifice de

viali. Datoriti stilului siu

convingdtor qi

strilucit,

aceasti lucrare, degi

in primele edilii

vedegte o oarecare

lipsi

de precizie

gtiin[ifici

qi o mare

lipsi

de

pruden{i gtiinfifici,

s-a bucurat de la inceput de o foarte mare popularitate.

Dup[

pirerea mea, lucrarea a fXcut un mare

serviciu in _lara

noastrd,

datoriti faptului ci a

atras aten{ia asupra

pro-

blemei,

lnliturdnd prejudeci{ile

gi

pregitind

astfel terenul

pentru

accep- tarea

unor

concep[ii aseminitoare.

in

1846, geologul veteran,

dl

J.

D. D'Omalius D'Halloy a suslinut intr-o lucrare scurti, dar excelenti (Bulletin de lAcad.

Roy. Bruxelles,

vol.

13, p. 581) ce este

mai probabil faptul ci noile

specii s-au

niscut

pe calea descenden[ei

prin modificiri

decAt

ci

au fost create fiecare

in

parte;

autorul gi-a expus aceasti

pirere

pentru

prima datl in

1831...

Prof. Owen a scris

in

L849 (Nature of Limbs,p.86) urmdtoarele: _,,Ideea

arhetipului

s-a

intruchipat

sub

felurite modificiri

^pe aceastd planetd, cu

mult

inainte de a

fi

existat speciile de animale, care o infbligeazi astizi.

Nu

qtim pAnS

in

clipa de

fali

care sunt legile naturale sau cauzele secundare cir:ora le sunt supuse succesiunea regulat5 gi dezvoltarea acestor fenornene organice".

in

discursul

siu

preziden[ial _la

British

Association

din

1858, el vorbegte

(p.51)

despre,,axioma

acliunii continue

a

for{ei

creatoare sau despre apari{ia

prestabiliti

a

fiinlelor vii'i

Mai departe (p. 90), referindu-se

la rlspAndirea geografici, el adaugi:

,,Aceste fenomene

ne zdruncini

increderea

in faptul

cd

Apterixul din Noua

Zeelandd. si Lagopus scoticus

din Anglia

ar

fi

creatii distincte

apirute in

^qi

pentru

aceste insule si e bine

' in textul original ^,,the natural theologianl (N. rr.)

Schili istorici

11

sa nu

uitim nicio clipi

cd,

prin

cuvdntul <creatie>, zoologul inlelege <un I)roces necunoscut>". El iqi

dezvolti

_ideea

adiugand

cd, atunci cdnd. astfel de exemple, cum este cel al speciei Lagopus scoticus, sunt ,,enumerate de zoologi ca

dovadi

a crea{iei speciale a

pisirii in

gi

pentru

aceste insule, de fhpt ei igi

expriml prin

ele necunoagterea

motiyului pentru

care Lagopus scoticus existf,

aici

qi

numai

aici. _Agadar,

prin

aceasti

formulare

care le

videgte ignoranfa, zoologii iqi exprimi totodati _9i

convingerea

ci atit

paslrea,

cdt gi

insulele,

igi datoreazi originea unei ,,mari

cauze

prime

creatoare'i

Daci interpretim

aceste fraze cuprinse

in

acelagi discurs, una

cu ajutorul

celeilalte, rezultd.

ci distinsul filozof

a

simfit in ig5g ci i

se

zdruncini

increderea

in

faptur

ci Apterix

gi Lagopus scoticus _ar

fi apirut

de la

inceput in locurile

unde se gdsesc astdzi ,,nu se gtie cum,' gi ,,nu se qtie

prin

card' proces.

Acest discurs a

fost linut dupi

^ce atdt lucrarea

dlui

Wallace, cAt qi lucrarea mea despre originea speciiror, la care ne vom referi acum, fuseserI

citite la

Societatea

linneand. cand

am

publicat prima edi{ie

a

cir[ii

de

fafi

eram, ca qi

mulli

al1ii, atat de

profund

indus

in

eroare de expresii ca ,,actiunea

continui

a

forfei

creatoare", incat

l-am

socotit pe prof.

owen,

ca qi pe

alli

paleontologi, _ca

fiind ferm

convins _de fixitatea speciilor;

dar

se

videste (Anat. of vertebrates,vor.3,p.796)

ci

^a fost o eroare monstruoasd

din

partea mea.

in ultima edilie

a

cirlii

de

fa[I am formulat

presupu_

rlerea

-

^care

^mi

^{se pare qi acum} pe deplin justd _, intr_un pasaj incepAnd

prin

cuvintele

,,fIri indoiali forma tipicf,

etc.

(ibid., vol. l,

p.

xxxv), ci

prof.

owen

admite

ci

seleclia

naturali

ar avea un oarecare rol

in

formarea cle specii noi, dar gi aceastd presupunere (ibid., vol.

3,p.79g)

se videgte a

li inexacti

qi neintemeiatd.

Am

reprodus, de asemenea, gi unere extrase

clintr-o corespondenli intre prof. owen qi redactorul revistei

London

lleuieu

din care rezultd.in mod clar, atat pentru acer redactor, c6t gi

pentru

rnine,

c[ prof. owen revendicr

enuntarea

teoriei

selecfiei naturale ina- intea mea.

Mi-am

exprimat surprinderea gi satisfac{ia faln de aceastd qtire, clar,

in misura in

care

imi

este

posibil si

in{eleg anumite pasaje publicate recent (ibid., _{vol. 3, p. 798),} amfost din nou indus

in

eroare, fie in parte,

fie in

totalitate.

Mi

consoleazi insd faptul c6 qi alte persoane grsesc

lucririle

controversate ale

prof' owen

tot

atit

de greu de in{eles qi de

imprcat intre

ele, dupd cum le gisesc _Ai eu.

in

ceea ce privegte simpla enunfare a

prin-